Un amestec de emoții, comportamente și credințe asociate cu sentimente puternice de afecțiune, protecție, căldură și respect pentru o altă persoană. Dragostea şi iubirea sunt doua lucruri diferite, dar conectate, în acelaşi timp. Iubirea a fost un subiect discutat încă din cele mai vechi timpuri de filosofi, poeți, preoți, scriitori și oameni de știință, de diferite persoane și grupuri. În timp ce majoritatea oamenilor sunt de acord că iubirea implică sentimente puternice de afecțiune, există multe dezacorduri cu privire la semnificația precisă, iar „te iubesc” ar putea însemna ceva destul de diferit în percepția fiecăruia dintre noi. Printre cele mai comune definiții ale iubirii întâlnim: o dorință de a acorda prioritate bunăstării sau fericirii altora, mai presus de a ta. Sentimente extreme de atașament, afecțiune și nevoie. Sentimente dramatice, bruște de atracție și respect. O emoție trecătoare de grijă, afecțiune și altele asemenea. O combinație a tuturor celor de mai sus.
A existat întotdeauna o dezabatere acerbă cu privire la faptul dacă iubirea este o alegere, este ceva permanent sau efemer și dacă iubirea dintre membrii familiei și soți este programată biologic sau îndoctrinată cultural. Iubirea poate varia de la o persoană la alta, de la o cultură la alta. Fiecare dintre aceste dezbateri poate fi exactă într-un anumit timp și loc. În unele cazuri, iubirea poate fi o alegere, în timp ce în altele, poate fi ceva total necontrolat.
În stadiile incipiente ale unei relații, poate fi foarte dificil de diferențiat între dragoste și iubire. Ambele sunt asociate cu atracția fizică și o multitudine de substanțe chimice și dorința adesea copleșitoare de a fi cât mai aproape de celălalt, însă, numai una dintre acestea este de lungă durată și anume iubirea. Iubirea este ceva care se cultivă între doi oameni, crește în timp, prin intermediul cunoașterii celuilalt, a experiențelor trăite împreună; ea implică angajament, timp, încredere reciprocă și acceptare. După ce dragostea se consumă în un an, doi…, partenerii încep să revină cu picioarele pe pămant. Celălalt parca nu mai este perfect, mai are şi defecte, aşa cum avem cu toţii, însă nu acesta este un capăt de lume. Odata cu dispariţia dragostei, apare obişnuinţa, ataşamentul faţă de celălalt, îi acceptăm nu doar punctele pozitive, ci şi pe cele mai putin plăcute. Acesta este momentul în care se instalează iubirea – un sentiment mai autentic, mai lucid, dar în acelaşi timp mult mai profund şi de durată, care ne determină să luăm un angajament faţă de cel de lângă noi pentru o relaţie mai serioasă, bazată pe mai multă încredere.
Dragostea pentru celălalt, pe de altă parte, are de-a face cu senzațiile bazate pe sex, care atrag oamenii unul spre celălalt și este alimentată în primul rând de nevoia de a procrea. Caracterizată de hormonii sexuali și infatuarea idealistă, dragostea (îndrăgostitul) ne estompează capacitatea de a vedea o persoană pentru ceea ce este ea cu adevărat și, prin urmare, nu poate conduce la o relație pe termen lung.
Iubirea are la bază patru piloni esenţiali: Încredere, Respect, Responsabilitate şi Reciprocitate. Dragostea este de obicei o fază timpurie, foarte importantă a unui parteneriat pe termen lung și reprezintă acea scânteie inițială, importantă pentru cultivarea relației.
Deși aproape nimeni nu poate fi de acord cu o singură definiție a iubirii, majoritatea oamenilor sunt în consonanţă că aceasta joacă un rol semnificativ atât pentru bunăstarea fizică, cât și pentru cea psihologică. Numeroase studii au demonstrat beneficiile iubirii. Rolul iubirii în sănătatea mintală este de mare anvergură, iar unele exemple includ: sentimentul că cineva nu este iubit este puternic corelat cu o stimă de sine scăzută și depresie; oamenii care se simt iubiți de ceilalți sunt mai fericiți; dragostea poate juca un rol important în sănătate, pe termen lung, iar sentimentul de a fi conectat cu celălalt ajută la creșterea imunității, scăderea depresiei și creșterea duratei de viață.